Текст песни Scrisoare de pe front

[Bătrânul]
În front am fost până în Cotul Donului în Rusia, în '42.
În '42 eu am plecat ca voluntar în regimentul 21 artilerie Slatina-Olt.
După perioada de instrucţie ne-a îmbarcat, ne-a pornit pe front şi... cum să spun eu, în Rusia la... la Milerov, am luat frontul şi am mers de la Milerov până la Cotul Donului.
Noi pe front, câteva sute de kilometri. În memoria bunicului meu, decorat în luptele de la Odessa. Aceasta este prima scrisoare pe care am reuşit să ţi-o trimit
Am scăpat de instrucţie şi-acum sper să am mai mult timp
Sunt într-un tren militar ce ne duce spre Odessa lent
Momentan dinspre orizont aud doar sunete de bombardament
O să participăm la eliberearea oraşului, nu cred că va dura mult
Suntem toţi entuziasmaţi, eu unul parcă simt că o să-i îngropam în pământ
Vă transmit cu drag toate cele bune,
În fiecare gară am fost întampinaţi în urale de multă lume
Gazeta locală scrie că suntem pregătiţi bine
Te rog să mă crezi c-ai fi fost tare mândră de mine
Sunt un norocos soldat în regimentul de infanterie
Războiul nu-i atât de dur, veteranul ăla nebun nu încerca decât să ne sperie
Mâine ajungem la linia de front, noi îi spunem "ziua cea mare"
Am făcut o poză în uniforma mea, o s-o primeşti luna viitoare
Ard de nerăbdare să-l snopesc pe Ivan cu patul puştii mele
Am înteles că sunt slăbiţi şi au destule probleme
Ştiu că suntem de partea binelui şi-avem sorţi de izbândă
Am învăţat în cazarmă că-avem o putere cruntă,
A noastră armată e neînfrântă!
Sper să-ţi dau şi alte veşti bune cât de curând
Tre' să închei, l-am auzit pe comandant urlând, probabil coborâm
Deşi sunt plecat de puţin timp îţi simt lipsa
Simt că înnebunesc
Mi-e dor de tine, de-ai mei şi-abia aştept să va văd!
Te iubesc! [Bătrânul]
Iar în Cotul Donului, am stat acolo cam un termen de vreo 2-3 sau 4 luni, până ce a rupt ruşii frontul la italieni.
Şi dacă a rupt frontul la italieni, ne-a mutat pe noi în locul italienilor pe front ca să stabilească frontul. Sunt patru patrule, câţiva în spate îmbrăcaţi în haine de stradă
Militari ai armatei din care fac parte se pregatesc parcă pentru paradă
"Ăştia-s bocancii, asta-i raniţa, doar urci în tanc şi
Tragi cât vezi cu ochii, nu se ţine cont de numărul de morţi
La noi în unitate dacă nu rişti, rişti să fii cel tras la sorţi
Port aceleaşi haine, parcă-i tortură, visez la decoraţiuni parcă-s copil,
Am viziuni despre un avânt infailibil
Mă văd deja în linia întâi cu ai mei
Da' până atunci tre' să trec de mâncarea aproape inutilă, masa de prânz de după trei
Mai am câteva luni, sunt din vechea gardă
Ăştia de vin acum parcă tot nu vor să creadă
Ce se-ntâmplă, pistoale la tâmplă şi-ameninţări
Tactici comuniste, ostateci şi mustrări
Hărţi ale războiului, dorul devine chinul din mine ce se ţine sunt doar umbre ale ecoului. [Bătrânul]SDST - Scrisoare de pe front - http://ru.motolyrics.com/sdst/scrisoare-de-pe-front-lyrics.html
Eu plecasem voluntar cu vecinu de-aicea, cu Ion Bălăceanu care ăsta a rămas pe front în Cotul Donului, cum spusăi.
Acolo când a venit retragerea, pe noi ne-a prins în bombardament, pe drum... Aşa ceva nu trebuia să se-ntâmple! Este îngrozitor
La ce scene asist aici îmi zvâcneşte sângele-n tâmple.
Am crezut că stăm în gropi şi tragem în gol
Plouă cu fier! Ăştia sunt groaznici şi nu au milă deloc!
Am avut şi primul asalt, mi-am pierdut arma din mâna
Prin fum şi explozii şi urlete ce le visez de-o săptamână
Sunt bolnav şi murdar, în stare de şoc îmi iau botezul
Contactul cu războiul mi-a dus la extrem crezul
În acte teribile mor camarazii seceraţi în iarbă
Ne respingem reciproc atacurile, ăştia nu ştiu să piardă
Nu mai simt nimic când îi dobor
Am luat şi prima viaţă când veneau în marşuri întăriţi de alcool
Intru în panică, sergentul ţipă la mine la un val
Descarc metal în ceea ce pare a fi un alt val uman
Am sânge, noroi şi ulei pe faţă, am sârmă ghimpată, cadavre şi gropi în faţă
Tinerii pioneri deschid calea şi se opresc în eternitate
Când ucid sunt decorat pentru impresionante fapte
Nu am venit aici pentru aşa ceva
Războiul ăsta nu-i al nostru, nu ştiu de ce-am făcut asta
Mintea mea este răvăşită, sunt complet distrus în interior
Cred că trebuie să-mi retrag cuvintele care ţi le-am scris anterior. [Bătrânul]
Şi acolo dacă ne-a prins bombardamentul ăla, noi am făcut un fel de instalaţie pentru ca să luăm pe poziţie, cum să spun
Să ne apăram şi ne-am imprăştiat tunurile: 4 tunuri în 4 părţi. Sunt actorul rănit, actorul răpit de schizofrenie
Aud şi-acum obuze, pe mulţi i-a cuprins tâmpenia
De la patul vecin se aud scâncete,
Unii care erau cu mine în batalion i-acoperă pământul cu mişcări încete
Nu mai vreau să văd uniforma!
Nu mai mă simt în forma optimă, toţi se agită, unii vomită
Mamă, mamă, am o stare cumplită, iubita mea, nu mă uita!
Rămân acelaşi fiu plin de curaj
Nu ştiu ce mi-au facut ăştia că de când sunt aici simt că mă strange orice bandaj
Cât mai am de trăit? Ajutaţi-mă cu ceva!
Simt cum se scurge seva. Orice-mi sună în ureche riscă a mă enerva
Încep să tremur, sar din pat, simt cutremur, mişcări de pământ
În fiecare noapte mă visez adormind în mormânt, simt cum mă sfârşesc
Am trecut de-al doilea război, sunt plin de noroi
Voi, de vină sunteţi voi, de vină sunteţi voi... [Bătrânul]
Vecinul meu, Ion Bălăceanu s-apucaseră să sape amplasamente de tunuri ca să fie camuflaţi
Între timp, cum i-a observat de sus din avion, a lansat bomba în mijlocul lor, acolo unde era amplasamentul
I-a aruncat în aer pe toţi, cu tun cu tot
În '45 când am venit după front, ai mei erau la seceră în câmp şi, venit acasă din nou, parcă ziceai că zboară,
Aşa veneau de la câmp când au aflat că am venit eu acasă. colocvial, forma corectă: "de pe" Submitter's comments:  Deşi pasajele vorbite se referă la asediul Stalingradului, cântecul în sine detaliază experienţele trăite de soldaţii Armatei Române în timpul Asediului Odessei.