Текст песни Femei, femei

Nu e nimeni pe stradă,
Ochii triști să mi-i vadă
Nu e nimeni pe stradă,
Să mă vadă cum plâng.
Doar un gabor de seară
Ce-a venit ca să-mi ceară
Să-și aprindă o ţigară,
M-a văzut lăcrimând. Femei, femei
E plină lumea de nebune
Cine m-a adus pe lume?
Cine oare m-a făcut? Femei, femei
E plină lumea de nebune
Cine m-a adus pe lume?
Cine oare m-a făcut? Și-acel gabor de seară
Ce-a venit ca să-mi ceară
A zis râzând către mine:
"Bă, decât să-ți fie rău, mai bine să-ți fie bine !" Bărbați, bărbați
E plină lumea de pansați,
De suparăți și de încordațiMihai Mărgineanu - Femei, femei - http://ru.motolyrics.com/mihai-margineanu/femei-femei-lyrics.html
Nu știți decât să vă-mbătaţi. Bărbați, bărbați
E plină lumea de pansați,
De suparăți și de încordați
Nu știți decât să vă-mbătaţi. [Deci autorul a vrut să vă facă o imagine a ceea ce se întâmplă.
Deci, pe scurt, care este, cadru larg, strada goală și brusc
prim plan cu focalizare pe el. Singur plângând. Iar lacrimile cade,
camerele merge cu ele și face o baltă mică ce simbolizează
nesfârșirea. Apoi, amorsă pe Mărgineanu care se transformă
în plan întreg și după asta în plan american pe gaborele care n-are
foc. Aici apare în flashback în sepia cu Mărgineanu care-și aduce
aminte că are un foc. Oricum, finalul ne prinde cu o atmosferă intimă,
prim-plan cu soarele care sugerează că apodictic vorbind evoluția
histemologică a poveștii e alta decât lacrima lu' solist care plânge.
Aici e motivul femeii. Și pe fundal se aude o grasă nebună care ţipă.
Ca să dea senzația de aa, continuitate, ca să zic așa.] Bărbați, bărbați
E plină lumea de pansați,
De suparăți și de încordați
Nu știți decât să vă-mbătaţi.