Alexandrina Hristov - Orașul umbre
Tu vorbești cam mult
Eu te ascult cuminte, cu inima fierbinte
Sau poate friptă
De când orașul a căzut
Va trece timpul
Tu vei înțelege și eu voi înțelege
Orașul nostru e distrus
Nu avem unde merge
A ars, orașul nostru viu a ars
A ars până la scrum
Vântul a spulberat
Și din ce-a rămas acum
Răsar mugurii din scrum
Răsar roșii ca un asfințit
Cum să zburăm acum
Peste orașul ... părăsit
Pământul fuge sub picioare
Nu se știe undeAlexandrina Hristov - Orașul umbre - http://ru.motolyrics.com/alexandrina-hristov/ora-ul-umbre-lyrics-french-translation.html
Fuge mai departe
R : Ne rămân doar umbre, ne rămân doar umbre…
Azi mă iubești mai mult
Eu te ascult trăind cu inima pustie
Sau poate vie
De când orașul a murit
În care viață eu am mai fost și asta
Sfânta Mandragora
Tu mai crezi in Crăciunul fericit
S-a spart orașul nostru viu în mii de fluturi, amintiri
Am înțeles târziu cum începutul e sfârșit
Răsar mugurii din scrum, răsar
Roșii ca un trandafir
Ce îți dorești mai mult decât, decât un fir,
Subțire fir, de-abia ne ține in picioare
Nu se știe cum de pământul fuge mai departe
R : Ne rămân doar umbre, ne rămân doar umbre…
Alexandrina Hristov - La ville des ombres (Французский перевод)
Tu parles un peu trop,
Je t'écoute sagement, le cœur brûlant,
Ou peut-être grillé,
Depuis que la ville s'est écroulée.
Le temps passera,
Toi tu comprendras, et moi je comprendrai
Que notre ville est détruite,
Nous n'avons nulle part où aller.
Elle a brûlé, notre ville vivante a brûlé,
Réduite en cendres,
Que le vent a éparpillées.
Et, parmi les débris,
Les bourgeons surgissent des cendres,
Ils surgissent, tous rouges, comme un crépuscule,
Comment pouvoir voler maintenant
Au-dessus de la ville ... abandonnée.
La terre prend la fuite,
On ne sait pas où,Alexandrina Hristov - Orașul umbre - http://ru.motolyrics.com/alexandrina-hristov/ora-ul-umbre-lyrics-french-translation.html
Elle fuit toujours.
R: Il ne nous reste que des ombres, il ne nous reste que des ombres ...
Aujourd'hui tu m'aimes davantage,
Et moi je t'écoute le cœur désert,
Ou peut-être vivant,
Depuis que la ville est morte.
Dans quelle vie ai-je été cela,
Sainte Mandragore,
Tu crois encore à un Noël heureux.
Notre ville vivante a éclaté en mille papillons, souvenirs,
J'ai compris très tard que le début c'était la fin,
Les bourgeons surgissent des cendres,
Ils surgissent, tous rouges, comme une rose.
Que désires-tu de plus, sinon un fil,
Mince fil, à peine il nous tient debout,
On ne sait pas comment la terre fuit toujours.
R: Il ne nous reste que des ombres, il ne nous reste que des ombres ...